Locul de Niciunde

Ce-aş putea spune!? Nicio literă dintre cele pe care le-am oferit tribut hârtiei nu este mai puţin decat „eu”, fericirea mea, chinul meu, naştere şi moarte, Geneză şi Vid. Am scris lasându-mă incendiat de răsăriturile mistuitoare ale unui Soare piroman, am scris la umbra izbăvitoare a asfinţiturilor portocalii, am scris din spaţiul fără spaţiu al nefiinţei, am scris din verdele cel viu al fiinţei, am scris din mine şi din afara mea. …Am scris cuvinte şi ne-cuvinte… Pe care le-am rugat să accepte un titlu comun – „Alerg, fără să vreau, întors…”.…Însă atât cuvintele, cât şi ne-cuvintele au vrut ca titlul acestei cărţi să fie altul – „Locul de Niciunde”. Iar cartea aceasta, care strânge laolaltă sâmburi de trăiri din dimineața vieții mele, întinse de-a lungul multor fragezi ani, le-o dedic tuturor celor ce apă caută, însetaţi, în deşert. …Tuturor celor aflaţi pe drumul către sine – drum minunat, dar extrem de dificil şi fără prea multe semne de orientare. Drumul către Locul de Niciunde este un drum al agoniei şi al extazului, o cale pe care e minunat de greu să păşeşti. Mai ales atunci când nu poţi adera pe de-a-ntregul la niciun sistem. În cartea aceasta veţi găsi, de la un capăt la celălalt, fulgurante ale lumilor de dincolo de lume. Încercaţi să citiţi fiecare pagină ca pe o ne-pagină, dincolo de gramatică, dincolo de cuvinte, către ne-cuvinte... Încercaţi să citiţi fiecare judecată dincolo de orice prejudecată... Sunt lumi tainice şi divine în noi şi în aparent banala lume cotidiană în care vieţuim. Suntem atât de aproape... În fiecare clipă... Vă invit să mergem împreună, dincolo de dincolo, spre Locul de Niciunde…